CALENDARUL BISERICII ARMENE

 

 

In 301 d.Hr., cand Crestinismul a fost adoptat ca religie de stat in Armenia, vechiul calendar existent a fost inlocuit de calendarul Iulian.

Iulius Caesar a reformat calendarul Roman in 45 d.Hr., avand la baza anul solar, constand in 365 de zile si 6 ore. Aceste 6 ore formeaza o zi pe timpul a 4 ani, zi ce a fost adaugata lunii Februarie odata la 4 ani. Astfel anul bisect are 366 de zile.

Mai exact insa, anul solar nu consta in 365 de zile si 6 ore, ci in 365 de zile, 5 ore, 48 de minute si 46 de secunde. Astfel diferenta de 11 minute si 14 secunde pe an aduce, odata la 128 de ani, la pierderea unei zile din calendar.

In timpul Papei Gregory XIII (1572 – 1585) diferenta cauzata de imperfectiunea calendarului Iulian a crescut la 10 zile. Ziua echinoctiului de primavara, ce a fost considerata a fi la 21 Martie de Consiliul Ecumenic de la Niceea (325) a coincis cu 11 Martie. Papa Gregory XIII a intrunit un consiliu, ce a recomandat sa se admita solutia lui Perugi Luigi (Aloisia) si Lilio (1520 – 1576). Aceasta solutie consta in a elimina cele 10 zile acumulate incepand cu 325, data Consiliului Ecumenic de la Niceea, incepand cu ziua urmatoare datei de Joi 4 Octombrie 1582, data ce urma sa fie considerata Vineri 15 Octombrie 1582. Astfel, Incepand din 1583, data de 21 Martie a redevenit ziua echinoctiului de primavara.

Diferenta dintre cele doua calendare, Iulian si Grigorian, este ca odata la 400 de ani, in cadrul calendarului Grigorian, in anii bisecti, doar 97 de zile sunt adaugate si nu 100 de zile cum se intampla in calendarul Iulian. Rezultatul apropie mai mult calendarul Grigorian de timpul astronomic. În timp ce calendarul Iulian are o discrepanta de o zi la fiecare 128 de ani, calendarul Grigorian are o discrepanta de o zi doar dupa 3280 de ani.

In 1582 calendarul Iulian a fost denumit vechiul calendar, iar calendarul Grigorian noul calendar.

 

Biserica Armeana a folosit vechiul calendar pana in 1924.

Trecerea la noul calendar a fost realizata prin ordinal Catolicosului Kevork V (1911 – 1930) in enciclica sa N 349 din 6 Octombrie 1923. incepand cu 1 Ianuarie 1924, calcularea calendarului in Biserica Armeana este facuta pe baza noului calendar. in enciclica Catolicosul afirma: Noi, Patriarhul Suprem si Catolicosul Tuturor Armenilor si Capul Sfintei Biserici Armene, cu acesta enciclica decretez sa se foloseasca noul calendar incepand cu anul 1924 si sa celebram toate sarbatorile Bisericii Divine si nationale in accord cu noul calendar”.

Cu toate astea, Dioceza din Georgia, din Noul Nahicevan, in Caucazul de Nord si Astrahan, in prezent Dioceza din Sudul Rusiei, Grecia, la fel ca si Patriarhatul din Ierusalim, continua sa foloseasca vechiul calendar pentru a raspunde nevoilor locale.

 

 

Componentele Calendarului Bisericii Armene

 

Toate bisericile crestine celebreaza sarbatorile bazandu-se pe lunile solare, iar majoritatea sarbatorilor au date fixe ce nu tin cont de zilele saptamanii. De exemplu, Adormirea Maicii Dmnului se celebreaza intotdeauna pe 15 August; inaltarea Sfintei Cruci la 14 Septembrie. Doar Pastele si acele sarbatori ale Domnului ce sunt legate de Paste, inaltare si Pentecost (Cincizecime) sunt celebrate in zile fixe ale saptamanii.

Biserica armeana are un calendar special. Majoritatea sarbatorilor sunt mobile, ceea ce inseamna ca ele sunt celebrate in zile fixe ale saptamanii si de aceea data lor calendaristica se schimba de la an la an. Sarbatorile fixe sunt urmatoarele:

Nasterea Domnului – 6/19 Ianuarie.

Taierea imprejur cea dupa trup a Domnului – 13/26 Ianuarie.

Intrarea in Templu a Domnului – 14/27 Februarie.

Buna Vestire – 7/20 Aprilie.

Nasterea Sfintei Fecioare – 8/ 21 Septembrie.

Intrarea in Templu a Sfintei Fecioare  – 21 Noiembrie/4 Decembrie.

Zamislirea Sfintei Fecioare  – 9/22 Decembrie.

(Prima data apartine noului calendar, iar cea de-a doua vechiului calendar)

 

Baza ciclului calendarului Bisericii Armene o reprezinta Pastele, o sarbatoare mobila ce poate fi celebrata in perioada 22 Martie – 25 Aprilie. Biserica Armeana din Romania face exceptie de la aceasta regula deoarece in anii 1890, cand Eparhia Armeana din Romania era scaun Episcopal apartinator de Patriarhia Armeana de Constantinopole, credinciosii de aici au facut o cerere catre Patriarhul armean de Constantinopole, in care solicitau fixarea datei Sfantului Paste in aceiasi zi cu a Bisericii Ortodoxe Romane. De aici diferentele din calendarul Bisericii Armene din Romania, in special fata de sarbatorile legate de Sfantul Paste.

Pe langa sarbatoarea Pastelui, alte 4 sarbatori joaca un rol important in fixarea celorlalte sarbatori. Acestea sunt:

Adormirea Maicii Domnului – in cea mai apropiata Duminica de 15/28 August.

inaltarea Sfintei Cruci – in cea mai apropiata Duminica de 14/27 Septembrie.

Ajunul Postului Bunei Vestiri – Duminica, in cursul perioadei de 15/28 Noiembrie – 21 Noiembrie/4 Decembrie.

Nasterea si Botezul Domnului – 6/19 Ianuarie.

Astfel, zilele de comemorare a sfintilor si cele de post sunt stabilite dupa zilele acestor sarbatori. Calculul se bazeaza pe ciclul de 7 zile. De exemplu, Postul Catehumenului incepe cu 10 saptamani inaintea Pastelui. in timpul urmatoarelor 2 saptamani sunt celebrate zilele de comemorare a sfintilor, apoi incepe Postul Mare, ce dureaza 7 saptamani, timp in care comemorarile sfintilor sunt celebrate doar Sambata. Sarbatoarea invierii lui Hristos dureaza 7 saptamani, de la Paste la Rusalii (Pentecost sau Cincizecimea), timp in care nu exista posturi sau zile de comemorare a sfintilor, urmata de o alta saptamana de sarbitoare a Rusaliilor. in urmatoarele 5 saptamani sunt celebrate sarbatorile dedicate sfintilor, apoi in a 7-a zi incepe Postul Scimbarii la Fata. Aceste 24 de saptamani, ce insumeaza 171 de zile, de la Postul Catehumenului pana la Postul Schimarii la Fata, formeaza ciclul Pastelui, si se repeta in fiecare an.

Toate zilele de Duminica sunt dedicate sarbatorilor Domnesti.

Toate zilele de Miercuri si Vineri sunt zile de post: postul de Miercuri este in memoria (the Savior’s Passion), iar postul de Vineri este in memoria mortii lui Hristos. Miercurea si Vinerea nu sunt zi de post timp de 7 saptamani, de la Paste la Rusalii, ca si in timpul altor sarbatori ale Domnului: 9 zile de la “Asdvadzahaidnutiun” (Revelatia Divina), 7 zile dupa “Duminica Alba” (Rusalii), 3 zile de la Schimbarea la Fata, 9 zile de la Adormirea Maicii Domnului. Daca o sarbatoare a Domnului coincide cu un post, sarbatoarea este celebrata in continuare.

Zilele de comemorare a sfintilor sunt celebrate Lunea, Martea, Joia si Sambata, daca nu exista sarbatori ale Domnului sau posturi. Toate zilele de Sambata de peste an sunt dedicate sfintilor, chiar si in timpul Postului Mare sau altor posturi.

Toate zilele calendarului Bisericii Armene sunt divizate in 3 grupe:

a)            Sarbatori Domnesti – 136 zile

b)         zile de comemorare a sfintilor – 112 zile

c)         zile de post – 117 zile

 

 

Posturile

 

in calendarul Bisericii Armene, pe langa zilele de post ale saptamanii, Miercurea si Vinerea, exista si zile speciale de post.

Postul Mare – 7 saptamani inaintea Pastelui.

Postul Craciunului – de la 30 Decembrie/12 Ianuarie pana la 5/18 Ianuarie.

Postul Catehumenului – a treia saptamana inaintea Postului Mare , de Luni pana Vineri.

Postul Schimbarii la Fata – saptamana inaintea sarbatorii Schimbarii la Fata a Domnului, de Luni pana Vineri.

Postul Adormirii Maicii Domnului – o saptamana inainte de Adormirea Maicii Domnului, de Luni pana Vineri.

Postul inaltarii Sfintei Cruci – o saptamana inainte de inaltarea Sfintei Cruci, de Luni pana Vineri.

Postul Craciunului – in prezent postul este scurtat la o saptamana, de Luni pana Vineri.

 

Pe langa posturile mentionate, exista posturi saptamanale, ce incep Lunea, Martea sau Joia, in care este permis sa se celebreze zilele de comemorare a sfintilor. Acestea includ:

Postul Sfantului Grigore Luminatorul – saptamana inaintea sarbatorii Descoperirii relicvei Sf. Gregorie, (secolul V), de Luni pana Vineri.

Postul Sfintei Cruci din Varag – saptamana inaintea sarbatorii Aparitiei Crucii pe Muntele Varag, (623), de Luni pana Vineri.

Postul Sf. Iacob – saptamana inaintea sarbatorii Sf. Iacob din Nisibis (+350), de Luni pana Vineri.

 

Exista un singur post saptamanal ce coincide cu o zi de sarbatoare a Domnului, postul Sfantului Prooroc Ilie – din a doua pana in a sasea zi a la Rusalii.

 

 

Sarbatorile Domnului

 

Sarbatorile ce sunt dedicate memoriei vietii pamantene a Domnului nostru Iisus Hristos si Sfintei Fecioare, la fel ca si sarbatorile dedicate Sfintei Cruci si Sfintei Biserici sunt denumite Sarbatori Domnesti.

 

I.            Sarbatorile dedicate Domnului nostru Iisus Hristos

 

in timpul primului secol al Crestinismului, in calendarul Bisericesc existau doua sarbatori ale Domnului: „Revelatia Divinitatii lui Hristos (Acesta este Fiul meu Prea-Iubit)” (Theophania), Pastele si invierea.

 

Theofania Domnului ce include celebrarile primelor evenimente din viata pamanteana a lui Iisus Hristos, era celebrata intre 5-13 Ianuarie, ziua principala fiind 6 Ianuarie. Treptat, au fost formate diferite sarbatori, fiecare reprezentand evenimente sigure.

in prezent Biserica Armeana celebreaza:

Theofania, Nasterea si Botezul lui Hristos – 6/19 Ianuarie

Ajunul Craciunului – 5/18 Ianuarie

Zilele Craciunului (6 zile) – 7/20 – 12/25 Ianuarie

Taierea cea dupa trup a Domnului  – 13/26 Ianuarie

Intrarea in Templu – 14/27 Ianuarie

 

Al doilea ciclu din cadrul sarbatorilor Domnului, dedicate Domnului nostru Iisus Hristos, au fost denumite invierea, Pastele. El incepe cu celebrarea Intrarii Domnului in Ierusalim si se termina cu Rusaliile, ce include rememorarea ultimelor zile ale vietii pamantene ale lui Iisus Hristos. Cele doua cicluri ale Theophaniei si Pastele erau separate ca doua sarbatori diferite. Urmatoarele sarbatori sunt celebrate azi in Biserica Armeana:

Floriile, sau Duminica Intrarii Domnului in Ierusalim.

Saptamana Sfanta.

invierea lui Hristos – Pastele.

inaltarea Domnului.

Duminica Alba – Coborarea Sfantului Duh, Rusaliile

 

Schimbarea la Fata a Domnului (Vardavar) este una dintre principalele sarbatori ale Bisericii Armene si una din sarbatorile nationale favorite. Cind Mantuitorul cu trei apostoli, Petru, Iacob si Ioan au urcat pe Muntele Tabor, profetii Moise si Ilie le-au aparut. in timp ce vorbea cu ei Hristos era transfigurat, si hainele Sale devenisera mai albe ca zapada. Dupa traditia Bisericii Armene, Sf. Grigore Luminatorul a fixat sarbatoarea Schimbarii la Fata in prima zi a Calendarului Armean, (1 Navassard), 11 August. O sarbatoare pagana era celebrata in aceasta zi si cateva din elementele ei se regasesc in riturile celebrarilor nationale a Schimbarii la Fata. Oamenii se stropesc unii pe altii cu apa si dau drumul porumbeilor sa zboare. Biserica a dat o interpretare Crestina acestor obiceiuri pentru a pastra in memorie Potopul si porumbelul lui Noe, ce a adus stirea cea buna.

in secolul VI, Catolicosul (Movses II) (574 – 604), a luat in considerare faptul ca Adormirea Maicii Domnului era deasemenea celebrata in August, a combinat sarbatoarea Schimbarii la Fata cu ciclul Pastelui si a asezat-o in a saptea Duminica dupa Rusalii. in felul acesta sarbatoarea devenea mobila (28 Iunie – 1 August).

in Romania, datorita sarbatoririi Pastelui cu cel al Bisericii Ortodoxe Romane, Schimbarea la fata poate depasii data de 1 August (exemplul din acest an), dar se incearca prin rearanjarea sarbatorilor din calendar ca acesata sa cada cat mai departe de sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului.

 

 

II.            Sarbatorile dedicate Sfintei Fecioare

 

Zamislirea Sfintei Fecioare (9 Decembrie), Nasterea Sfintei Fecioare (8 Septembrie)

 

Ioachim si Ana, parintii buni ai Sfintei Fecioare Maria ajunsesera la o varsta inaintata fara a avea copii. Dar ei s-au rugat neincetat lui Dumnezeu, cerind un copil. Domnul le-a auzit rugile si Ioachim si Ana au avut o fata, ce a fost denumita Maria, ce inseamna „suprematie, doamna, speranta”.

Sarbatoarea Zamislirii Sfintei Fecioare a fost observata in Bizant mai devreme de secolul VII si a inceput sa fie celebrata in Vest din secolul IX.

Sarbatoarea Nasterii Sfintei Fecioare a inceput sa fie observata la sfirsitul secolului V si inceputul secolului VI in Ierusalim si a fost pusa in legatura cu constructia Bisericii Sfintei Fecioare din (Probatica). Practica celebrarii acestei sarbatori a fost adusa la Roma in secolul VII de calugari Bizantini evadati de la Arabi. Papa Sergius I (687 – 701) a inclus sarbatoareaNasterii Sfintei Fecioare in calendarul Bisericii Romano-Catolice.

Aceste sarbatori au fost celebrate in Biserica Armeana din secolul XII.

 

Intrarea in Templu a Sfintei Fecioare (Presentation of the Holy Virgin)

 

Cand Sfanta Fecioara avea trei ani, parintii ei au dus-o la Templul din Ierusalim. Micuta Maria parea incapabila sa urce singura cele 15 trepte ce duceau la Templu. Dar cand a pus piciorul pe prima treapta, a ajuns imediat in varful scarilor, purtata de catre puterea lui Dumnezeu. Preotul Zaharia, viitorul tata al lui Ioan Botezatorul, a luat-o pe Maria la Sfantul Sanctuar, unde numai inaltii Preoti aveau autoritatea sa intre odata pe an pentru a oferii sacrificiul. Intrarea ei in Sfantul Sanctuar demonstreaza predestinarea Sfintei Fecioare de a ajunge Maica Domnului (Theotocos-Asdvadzadzin).

impreuna cu alte fecioare pioase Sfanta Fecioara a trait in Templu pana la varsta de 15 ani, citind Scriptura, rugandu-se mereu si crescind in dragostea sa inaintea lui Dumnezeu.

Originea sarbatorii este pusa in legatura cu faptul ca, pe locul unui vechi templu Iudaic, Biserica Sfintei Fecioare a fost construita de imparatul Iustinian (527 – 565), si a fost sfintita (tarnosita) la 21 Noiembrie 543. Cind Biserica a devenit moschee Musulmana, in randul lumii Crestine ziua sfintirii sale a inceput sa fie celebrata ca sarbatoarea Intrarii Sfintei Fecioare in Templu.

La sfarsitul secolului VII si inceputul secolului VIII aceasta sarbatoare a inceput sa fie celebrata la Constantinopol, iar din secolele X-XI a fost ovservata in Vest. Oricum, abia in secolul XIV a fost inclusa oficial in ciclul sarbatorilor Bisericii Romano-Catolice.

Biserica Armeana a inceput sa celebreze aceasta sarbatoare din secolul XVIII. Toate Bisericile celebreaza sarbatoarea pe 21 Noiembrie/4 Decembrie.

 

Buna Vestire

 

Aceasta mare sarbatoare a ramas in memorie ca anuntarea Sfintei Fecioare de catre Arhanghelul Gabriel, potrivit caruia Fecioara va da nastere Mantuitorului lumii, Fiului lui Dumnezeu. Acest eveniment este povestit in Evanghelia dupa Luca (1, 26-38).

La inceput, cand sarbatoarea Theophania nu era separata in sarbatori diferite, Buna Vestire era celebrata in ajunul sarbatorii. Este dificil de a afirma data exacta cand Buna Vestire a devenit sarbatoare separata. Sfanta Elena, mama lui Constantin cel Mare, a construit o biserica in Nazareth, in acelasi loc unde, conform traditiei, ingerul a aparut Mariei, si care fara indoiala a jucat un rol important in celebrarea Bunei Vestiri. Ziua sfintirii acestei biserici si celebrarea anuala a devenit sarbatoarea locala a Bunei Vestiri, si care treptat s-a raspandit in toata lumea Crestina incepand din secolul VII.

Biserica Armeana celebreaza Buna Vestire pe 7/20 Aprilie.

Biserica Ortodoxa si cea Romano-Catolica celebreaza sarbatoarea pe 25 Martie/7 Aprilie.

 

Adormirea si ridicarea la cer a Maicii Domnului

 

Adormirea Maicii Domnului este una dintre cele cinci sarbatori majore ale Bisericii Armene, si este celebrata in cea mai apropiata Duminica de 15 August (12-18 August). Conform traditiei, la scurt timp dupa moartea Sfintei Fecioare toti apostolii, fara un aranjament anterior s-au adunat impreuna in casa Sa. Deodata, in a treia ora a zilei s-a aratat o lumina divina stralucitoare si Iisus Hristos, Domnul insusi, inconjurat de ingeri, a coborat din cer si a ridicat sufletul Mamei Sale Sfinte la ceruri. Apostolii i-au pus trupul sfant intr-o pestera si au inchis intrarea cu o piatra uriasa.

in a treia zi, Sf. Apostol Toma a venit sa viziteze pestera. A decis sa deschida intrarea in pestera pentru a-si aduce omagiul trupului decedat. Cand au mutat piatra, pestera era goala.

Adormirea si ridicarea la cer a Maicii Domnului a fost celebrata la Ierusalim pe 13 August de la inceputul secolului V. Locul celebrarii era o Biserica la doua mile departare de Ierusalim, pe drumul catre Bethleem. Apoi sarbatoarea a inceput sa fie celebrata pe 15 August la Ghetsmani, in locul mormantului Sfintei Fecioare. in secolul VI celebrarea sarbatorii s-a raspandit in Siria. La sfarsitul secolului, imparatul Mauricius a ordonat celebrarea (the Assumption) in tot Imperiul. Prin secolul VII sarbatoarea era deja celebrata si in Vest.

 

Descoperirea Braului Sfintei Fecioare

 

in timpul domniei lui Arcadius, imparatul Bizantului (395 – 408), braul Sfintei Fecioare a fost gasit in Ierusalim. O noua biserica a fost construita in Constantinopol, unde braul Sfintei Fecioare a fost asezat pentru ca credinciosii sa o poata venera. Sarbatoarea in onoarea descoperirii a fost fixata pe 31 August.

in vechime, aceia care au creeat calendarul Bisericii Armene, au notat cu referire la aceasta sarbatoare: „Celebrati-o, daca doriti”. Oricum, Catolicosul Simeon din Erevan (1763 – 1780) a facut observatie asupra constrangerii celebrarii sarbatorii si a fixat data celebrarii pentru Duminica dintre 26 August – 1 Septembrie.

Biserica Ortodoxa celebreaza Punerea Braului (Placing of the Girdle) la 31 August/13 Septembrie.

 

Descoperirea Pieptului Sfintei Fecioare

 

in secolul V, doi pelerini, indreptandu-se spre Ierusalim, au trecut prin Galileea si au vazut o multime de oameniin apropierea casei unei femei evreice. Cind au intrat in casa, ei au vazut un piept. Dupa spusele detinatoarei, el apartinuse Sfintei Fecioare. Pelerinii au facut o copie exacta a pieptului, l-au schimbat cu originalul si l-au dus la Constantinopol unde i l-au dat Patriarhului. Acesta a pus pieptul in Biserica Sfintei Fecioare si a stabilit sarbatoarea Descoperirii Pieptului Sfintei Fecioare la 2 Iunie.

Celebrarea sarbatorii a fost impusa in Biserica Armeana de edictul Catolicosului Simeon din Erevan, ce a stabilit celebrarea in a cincea Duminica dupa (Pentecost).

Biserica Ortodoxa celebreaza sarbatoarea pe 2/15 Iulie.

 

 

III.            Sarbatorile dedicate Sfintei Cruci

 

Sarbatorile dedicate Sfintei Cruci combina bucuria si tristetea. Tristete pentru moartea lui Hristos si bucurie pentru invierea Sa.

 

Aparitia Sfintei Cruci la Ierusalim (351)

 

Sarbatoarea este celebrata in amintirea Aparitiei Semnului Sfintei Cruci la 19 Mai 351: in intinsa lumina a zilei o Cruce stralucitoare a aparut pe cer langa Golgota, intinzandu-se pana la Muntele Maslinilor (of Olives).

Biserica Romano-Catolica nu celebreaza aceasta sarbatoare, Biserica Ortodoxa celebreaza Aparitia Sfintei Cruci la 7 Mai, iar Biserica Armeana celebreaza sarbatoarea in a cincea Duminica dupa paste, intre 19 Aprilie – 23 Mai.

 

inaltarea Sfintei Cruci

 

Conform traditiei, Iacob, fratele Domnului si primul episcop al Ierusalimului, gasind o bucata din Crucea lui Hristos, exaltind si aratind-o credinciosilor, canta „Ne plecam Crucei Tale, O Hristoase!”

Alta traditie mentioneaza ca imparateasa Elena, gasind Crucea a exaltat in fata oamenilor adunati de Macarius, episcopul de Ierusalim, sa vada si sa venereze Crucea (326).

in 335 imparatul Constantin a construit Biserica Sfintei invieri, (Sourb Haroutyoun), pe locul mormantului lui Hristos. Biserica a fost sfintita la 13 Septembrie. De atunci sarbatoarea sfintirii Bisericii a fost celebrata in fiecare an, pe durata a 8 zile. Oamenii adunati pe Golgota in 14 Septembrie, unde in mod public Crucea datatoare de viata a fost exaltata pentru veneratia poporului.

Sarbatoarea inaltarii Sfintei Cruci a devenit si mai importanta atunci cand Sfanta Cruce a fost readusa din captivitate din Persia, in prima jumatate a secolului VII. in 614 Persii au cucerit Ierusalimul si au capturat Sfanta Cruce a lui Hristos. Dupa un lung razboi armata Bizantului, sub conducerea imparatului Heraclius (610 – 641), a invins armata persana si a eliberat Sfanta Cruce. Un detasament Armean, sub conducerea lui Mzhezh Gnouny, guvernatorul Armeniei Bizantine, aparticipat deasemenea in aceste evenimente. Sfanta Cruce a fost transportata solemn intr-o procesiune prin Armenia la Constantinopol, iar apoi a fost readusa la Ierusalim.

Biserica Ortodoxa celebreaza sarbatoarea inaltarii Sfintei Cruci pe 14 Septembrie, Biserica Armeana celebreaza sarbatoarea Duminica, intre 11-17 Septembrie,  sarbatorind de asemenea evenimentul si Lunea, Vinerea si Sambata saptamanii urmatoare.

 

Descoperirea Crucii de la Varag (653)

 

Sarbatoarea este celebrata pentru a comemora descoperirea unui fragment a Crucii datatoare de viata a Domnului pe Muntele Varag. Conform unei traditii scrise, doi (Hripsimian virgins) ce scapasera de masacru si-au gasit adapost in apropierea Muntelui Varag, pe malul de sud-est al Lacului Van. Sf. Hripsime, inainte de a ajunge la Vagharshapat, a ascuns fragmentul din Crucea lui Hristos, pe care l-a scos de la gat, intr-o pestera pe Muntele Varag.

in 653 acest loc secret a fost descoperit de catre pustnicul Todik. Manastirea Sfantului Semn, Sourb Nshan, a fost fondata exact in acel loc.

Catolicosul Nerses III (641 – 661) a stabilit sarbatoarea Sfintei Cruci de la Varag in cea mai apropiata Duminica de 28 Septembrie (25 Septembrie – 1 Octombrie).

Fragmentul Sfintei Cruci a ramas in Manastirea Varag pana in 1021, cand Regele Senekerim Artyrouny a dus relicva la Sebastia. Regele murind, conform dorintei sale relicva a fost inapoiata Manastirii Varag, unde este pastrata pana in 1651. Pana in 1655 relicva a fost tinuta in captivitate la Khoshab, iar apoi plasata in Catedrala Sfantului Semn, Sourb Nshan, unde a fost pastrata pana in 1915.

 

Descoperirea Sfintei Cruci in Ierusalim (326)

 

Sarbatoarea a fost stabilita pentru a comemora descoperirea Crucii Domnului datatoare de viata.

in 326, imparateasa Elena a plecat la Ierusalim intentionand sa gaseasca Crucea lui Hristos. Golgota, locul crucificarii lui Hristos, a fost transformata in (dump) din cauza dispretului existent printre Crestini. Judas, un evreu mai batran i-a aratat locul unde Crucea Domnului a fost ascunsa. in timpul excavatiilor au fost gasite trei cruci. Pentru a afla care dintre ele este Crucea Mantuitorului, ei au asezat trupul fara viata a unui om tanar langa fiecare dintre cruci. Cind corpul tanarului om a fost asezat langa Crucea Domnului, acesta a inviat.

Biserica Armeana celebreaza memoria acestui eveniment in cea mai apropiata Duminica de 26 Octombrie (23-29 Octombrie), Biserica Ortodoxa celebreaza pe 6 Martie, iar Biserica Romano-Catolica pe 3 Mai.

 

 

IV.            Sarbatorile dedicate Sfintei Biserici

 

Sarbatorile dedicate Sfintei Biserici, conditie necesara a salvarii noastre, sunt caracteristice doar Bisericii Armene.

1.            Duminica Noua – prima Duminica dupa Paste.

Sarbatoarea este este stabilita in onoarea construirii Bisericii lui Hristos prin predicile apostolilor si convertirea paganilor.

 

2.            Ashkharhamatran – Duminica Verde (a doua Duminica dupa Paste).

Sarbatoarea este stabilita in onoarea construirii Bisericii in Ierusalim de catre apostoli.

 

3.            Sarbatoarea catedralei Sfantului Etchmiadzin (303).

Este celebrata in onoarea construirii Sfantului Etchmiadzin conform versiunii Sf. Grigore Luminatorul.

 

4.            Shoghagath („inundarea cu razele luminii”) – luminarea Sfantului Etchmiadzin, conform versiunii Sf. Grigore Luminatorul (Sambata inaintea Adormirii Maicii Domnului)).

Sarbatoarea este stabilita in onoarea sfintirii Catedralei Sfantului Etchmiadzin.

 

5.            Memoria Arcului din Vechiul Testament si Sarbatoarea Noii Sfinte Biserici, Simbata inaintea Transfiguration.

Arcul Vechiului Testament simbolizeaza Noua Sfanta Biserica.

 

6.            Memoria Sfintirii ”Catedralei invierii lui Hristos” din Ierusalim (335), ce a fost construita de imparatul Constantin, Sambata inaintea inaltarii Sfintei Cruci.

 

7.            Memoria Sfintirii ”Catedralei Nasterii lui Hristos” din Bethleem, Marti dupa inaltarea Sfintei Cruci.

 

8.            Memoria Sfintirii ”Catedralei inaltarii lui Hristos” din Ierusalim, Miercuri dupa inaltarea Sfintei Cruci.

 

9.            Memoria Sfintirii ”Catedralei Ridicarea la cer Sfintei Fecioare” din Ierusalim, Joi dupa inaltarea Sfintei Cruci.

 

Exista cinci sarbatori, in seria sarbatorilor dedicate Domnului, ce sunt privite ca Majore: Theophania, Pastele, Schimbarea la Fata, Adormirea maicii Domnului si inaltarea Sfintei Cruci.

Zilele de Luni ce urmeaza acestor sarbatori Majore sunt zile memoriale.