Scurta Istorie a Bisericii Armene

 

Sec I-II
Cre=tinismul a ap[rut ]n Palestina =i s-a extins pe rutele comerciale ale Imperiului Roman, pe ap[ =i uscat, ]n acele ora=e unde existau comunit[\i evreie=ti.
Astfel cre=tinismul a prins r[d[cini ]n Egipt =i Africa de Nord p`n[ ]n Abisinia (Etiopia), ]n Siria, Anatolia (Cilicia, Frigia, Capodocia), ]n p[r\ile Iranului, India, Asia Minor, Grecia, Macedonia =i Roma.
Dac[ aceast[ r[sp`ndire a cre=tinismului dateaz[ din epoca apostolic[, tradi\ia bisercii =i istoria ne relateaz[ prin istoricii Movses Horena\i =i Eusebiu din Cesareea c[ ideia de cre=tinism a intrat ]n Armenia ]nc[ din timpul vie\ii lui Hristos.


Legenda regelui Abcar din Edesa, denumit rege armean de c[tre Movses Horena\i, ni-l arat[ pe acesta ca fiind bolnav de lepr[ =i c[, doritor de vindecare =i ]mbr[\i=are a perceptelor lui Hristos, ]l invit[ pe acesta ]n Edesa. Ne-au r[mas ca dovad[ a acestui fapt un schimb de scrisori ]ntre Abcar =i Hristos.
Abcar scria: "Aceste minuni nu sunt ale unui om ci ale unui Dumnezeu. Nu, nu exist[ nimeni printre oameni, care s[ ]nvie mor\ii; Dumnezeu singur are aceast[ putere!"
Iar prin m`na apostolului Toma Hristos r[spunde: "Ferice de cel ce crede ]n mine f[r[ a m[ fi v[zut! C[ci e scris despre mine Cei ce m[ v[d, nu cred ]n mine, dar cei care nu m[ v[d, vor crede =i vor vedea. C`t prive=te ceea ce ]mi scrii, de a veni l`ng[ tine, trebuie s[ ]ndeplinesc aici ]ntreaga ]ns[rcinare pentru care am fost trimis, iar c`nd voi fi ]ndeplinit totul, m[ voi urca spre Cel ce m-a trimis =i c`nd voi pleca, voi trimite pe unul dintre discipolii mei, care va lecui boala ta, ]\i va da via\[ \ie =i tuturor acelora ce sunt cu tine"
}ntradev[r, dup[ ]n[l\area lui Hristos Tadeu pleac[ ]n Armenia (34DH) duc`nd cu sine lancea cu care a fost str[puns Hristos pe cruce (se afl[ ]n muzeul catedralei armene din Ecimiadzin-Armenia), ]l vindec[ pe Abcar =i ]l cre=tineaz[, acesta devenind primul rege cre=tin. Deasemenea el a botezat pe mul\i =i l-a ordinat episcop de Edesa pe Zaharia (Atte).
}n timpul domniei sale Abcar a trimis o scrisoare }mp[ratului Tiberius ]n care ]l ruga s[ ]nceteze persecu\iile ]mpotriva cre=tinilor.
Din p[cate, la scurt timp dup[ moartea sa, fiul s[u Sanatruc Apostatul ce i-a urmat la tron, a renun\at la cre=tinism =i a ]nceput persecu\iile ]mpotriva cre=tinilor. }n acest martiriu =i-a g[sit sf`r=itul =i apostolul Tadeu.
Sf. Apostol Bartolomeu ]i urmeaz[ lui Tadeu ]n truda apostolic[. El aduce ]n Armenia icoana Sfintei Fecioare pictat[ de Sf. Evanghelist Luca, o boteaz[ pe sora regelui Sanatruc =i la scurt timp este martirizat de c[tre acesta.
Sfin\ii apostoli Tadeu =I Bartolomeu sunt cunoscu\i ca "Primii Lumin[tori ai Armeniei"
Continuitatea apostolic[ s-a p[strat ]n Armenia ]n pofida celor trei mari persecu\ii din anii 110 (regele Arda=es fiul lui Sanatruc), 236 ( regele Hosrov) =i 287 (regele Tiridates sau D`rtad). Arhiepiscopul Malachia Ormanian, istoric =i teolog armean, ne d[ un num[r de episcopi ce au ocupat scaunul episcopal al Armeniei: Zemedeos (77-81), Adrinerseh (81-97), Musias (97-128), Sahian (128-154) =I +avar= (154-175).
}n scrierile lui Eusebiu din Cesareea g[sim scrisoarea episcopului Alexandriei, Dionisie cel Mare (dec. 265) c[tre episcopul armean Merujan.


Grigore Lumin[torul (240-326) sec III-IV

S-a n[scut la Vaghar=apat ]n familia nobil[ a Partevilor, fiu al lui Anag, ce fusesetrimis ]n Armenia de c[tre regele Persiei sasanidul Arda=ir pentru a pune cap[t dinastiei Ar=agunizilor prin uciderea regelui Hosrov.
Grigore ]=i petrece primii ani ai copilariei la curtea lui Hosrov p`n[ la moartea acestuia dup[ care, fiind singurul supravie\uitor al familiei sale ]n urma decim[rii ca pedeaps[ pentru crima comis[ de tat[l s[u Anag, este ajutat s[ ajung[ la Cesareea.
Aici, acesta ]mbr[\i=eaz[ religia cre=tin[ =i cap[t[ o ]nalt[ educa\ie. La v`rsta maturit[\ii Grigore se ]ntoarce ]n Armenia la curtea regelui Tiridates (D`rtad) fiul lui Hosrov, ascunz`ndu-=i identitatea =i credin\a.
Convingerile sale religioase =i identitatea sa sunt dezv[luite ]n timpul unei s[rb[tori p[g`ne, ]n momentul ]n care se aduceau ofrande zei\ei Anahid. Refuz`nd s[ se ]nchine zei\ei, Grigore st`rne=te m`nia regelui =i acesta ]l ]nchide ]n Hor Virab, ]ncep`nd totodat[ prigoana asupra cre=tinilor (287).
Grigore st[ ]nchis ]n Hor Virab timp de =apte ani p`n[ c`nd, Tiridates ce era bolnav ]l elibereaz[ =i ]I cere s[-l vindece. Cople=it de vindecarea miraculoas[, Tiridates ]l trimite pe Grigore ]n Cesareea spre a fi ordinat episcop. La ]ntoarcerea sa din Cesareea, Grigore aduce cu sine moa=tele Sf`ntului Ioan Botez[torul pe care le ]nhumeaz[ la Mu=. Ca episcop, Grigore ]l boteaz[ pe Tiridates =i toat[ curtea sa regal[. La scurt timp (301) Tiridates proclam[ religia cre=tin[ religie de stat, Armenia devenind astfel primul stat cre=tin din lume, cu 11 ani inainte de "edictul de la Milan" prin care cre=tinismul ]nceta a mai fi o religie prigonit[ =i cu 70 de ani ]nainte ca ]n Imperiul Roman religia cre=tin[ s[ fie proclamat[ religie de stat.
}n 325 Grigore este invitat la sinodul din Niceea unde l-a trimis ca delegat pe fiul s[u Aristaghes ce i-a urmat ]n scaunul Catolicosal. Dup[ Arsitaghes a urmat la tron alt fiu al lui Grigore, V`rtanes, Catolicosatul armean c[p[t`nd astfel un caracter dinastic.
Grigore a stabilit scaunul Catolicosal la Vaghar=apat unde, ]n urma unei revela\ii a construit catedrala Ecimiadzin (se traduce "Cobor`rea Unului N[scut), schimb`nd totodat[ =i denumirea cet[\ii de scaun din Vaghar=apat ]n Ecimiadzin.
Sf. Grigore a fost primul Catolicos al bisercii armene =i este cuoscut sub denumirea de "Grigore Lumin[torul" datorit[ ilumin[rii na\iei armene cu Evanghelia, Cuv`ntul Domnului.
Alfabetul =i traducerile sec V
Imediat dup[ cre=tinarea Armeniei au ]nceput s[ se ridice biserici ]n care cre=tinii armeni participau la oficierea sfintei liturghii. Din p[cate aceste slujbe se oficiau ]n limbile sirian[ =i greac[, fiind traduse simultan ]n limba armeana de un grup de clerici numi\i traduc[tori sau translatori.
}n timpul regelui Vram=abuh (389-415) =i a Catolicosului Sahag Partev (348-438), ]n epoca cunoscut[ ca "Epoca de aur a istoriei armene", s-a sim\it nevoia ca liturghia armean[, c[r\ile sfinte =i ]n general toat[ literatura acelui timp s[ fie scrise ]n limba armean[ pentru a fi accesibile poporului de r`nd. Pentru aceasta ca factor esen\ial era socotit inventarea a unui alfabet propriu, na\ional. Astfel, ]n 406 Mesrob Ma=do\ (355-439), dup[ o munc[ de doi ani aduce la bun sf`r=it alfabetul armean ce avea ]n componen\a sa 36 de litere.
Odat[ alfabetul existent, a ]nceput munca de traducere a Bibliei ce se nume=te ]n armean[ Asdva\a=unci ( Suflarea lui Dumnezeu). Mesrob Ma=do\, Catolicosul Sahag Partev =i translatorii bisercii de p`n[ atunci au reu=it dup[ o trud[ de ani de zile s[ traduc[ Biblia din limba greac[. }n anul 432, Catolicosul Sahag declar[ ca finalizat[ aceast[ trud[ dup[ ce ]n prealabil a comparat lucrarea cu o Biblie ]n limba greac[ trimis[ special pentru acest lucru de c[tre Patriarhul Constantinopolelui Maksimilianos.
}n paralel cu traducerea Bibliei s-a lucrat la traducerea Liturghierului, a Aghiasmatarului, a Ceaslovului =i a scrierilor Sfin\ilor P[rin\i ai bisercii, scrieri dintre care unele au rezistat ]n timp numai ]n limba armean[.
De remarcat este d[ruirea acestor sfin\i traduc[tori ce au l[sat ca testament spiritual urm[toarele cuvinte: " De acum con=tiin\a nu v[ va mai l[sa, va trebuie s[ citi\i Evanghelia ]n limba armean[".


Vartan Mamikonian.
Convertirea la cre=tinism a Armeniei a dus la inevitabile conflicte cu Persia mazdeist[. Persia a c[rui rege era sasanidul Yazgherd a ]nceput o campanie de cucerire a Armeniei =i convertire la mazdeim. Sub aceast[ amenin\are nobilii armeni condu=i de Vartan Mamikonian i-au ]nfruntat pe per=i ]n b[t[lia de la Avarair (451). Acest r[zboi de independen\[ religioas[ =i na\ional[, cu toate c[ a fost pierdut de c[tre armeni pe c`mpurile de la Avarair, prin moartea lui Vartan Mamikonian =i a tovar[=ilor s[i, nu a avut ca finalizare =i o ]nfr`ngere spiritual[. Vahan Mamikonian, nepotul lui Vartan, duc`nd o lupt[ de gheril[, reu=e=te s[ ob\in[ de la per=i libertatea religioas[ prin tratatul de la N`varsak (484).
Aceste confrunt[ri armate =i imposibilitatea de exprimare a bisericii dintre anii 451- 484 au avut un o foarte mare influen\[ asupra istoriei bisercii armene =i a poporului armean ]ncep`nd cu acea dat[ p`n[ ]n prezent. Epsicopii armeni nu au putut participa la sinodul ecumenic de la Calcedon unde s-a hot[rt c[ ]n persoana lui Hristos sunt dou[ naturi, una divin[ =i cealalt[ uman[.
Abia ]n anul 506 la sinodul bisericii armene de la Dvin, clerul armean a putut s[-=i spun[ opinia, refuz`nd hot[r`rile sinodului din Calcedon =i r[m`n`nd fideli teoriei lui Ciril al Alexandriei de la sinodul din Efes, s[ declare c[ ]n natura lui Hristos exist[ doar o singur[ natur[ divin[ =i uman[. "Una este natura Cuv`ntului }ntrupat".
Monofisismul armean bazat pe teoria unei singure naturi a lui Hristos (Dumnezeu adev[rat =i om adev[rat), a fost mult timp confundat[ cu acel monofisism al lui Eutihie ce confesa o singur[ natur[ a lui Hristos aceea fiind divin[.
Aceste ne]n\elegeri s-au ]nl[turat ]n timp, ajung`nd ca la ]nceputul acestui secol biserica armean[ ]mpreun[ cu celelalte biserici non-Calcedonene (Etiopian[, Copt[, Sirian[ =i Malabar din India) s[ fie recunoscute ca biserici ortodoxe fiind denumite Biserici Vechi Ortodoxe Orientale.
}n prezent biserica armean[ se g[se=te ]n rela\ii de fr[\ietate cu toate bisericile tradi\ionale.


Catolicosatele Armene din Ecimiadzin =i Cilicia
Scaunul Catolicosal de la Ecimiadzin a r[mas pe aceia=i loca\ie de la ]nfii\area sa de c[tre Grigore Lumin[torul p`n[ ]n anul 485 c`nd a fost mutat la Dvin de c[tre Catolicosul Movses Mantaguni. Datorit[ istoriei zbuciumate prin care au trecut armenii, acest scaun =i-a schimbat loca\ia de multe ori pentru scurte perioade de timp, astfel dup[ 442 de ani acesta se mut[ din Dvin ]n Vaspuragan, Argina, Aghtamar, Ani, Sebastia, Tavplur, Dzomatav, +ugher, Dzovk =i ]n 1147 ]n castelul Romcla de pe r`ul Eufrat.
De la c[derea regatului armean de la Ani, Catolicosatul a fost mutat din Armenia ]n Armenia Mic[ ( Cilicia), unde un mare num[r de armeni organizaser[ un puternic centru bisericesc =i na\ional, ce este cunosacut ]n istorie sub denumirea de Regatul Armean de Cilicia.
Regatul Cilician a fost distrus de c[tre mameluci ]n anul 1375 dar catolicosatul a continuat s[ d[inuie av`nd scaunul la Sis.
La ]nceputul secolului al XV-lea a ap[rut tendin\a de a readuce scaunul catolicosal pe loca\ia sa de la ]nceput, la Ecimiadzin. Catolicosul Krikor Musabeghian nu a dorit s[ abandoneze scaunul s[u din Sis datorit[ marii popula\ii de de armeni din acele locuri totu=i, el nu s-a opus re]nfiin\[rii scaunului din Ecimiadzin =i deasemenea unei alegeri de Catolicos ]n Armenia. Astfel, ]n anul 1441 este ales Catolicos de Ecimiadzin Ghiragos Virabe\i.
De atunci, din anul 1441 p`n[ ]n prezent exist[ dou[ catolicosate ]n biserica armean[, fiecare dintre ele dur`nd f[r[ de ]ncetare, fiecare dintre ele cu legi de func\ionare separate, am`ndou[ independente.
Chiar =i dup[ ]nfiin\area Patriarhiei Armene de Constantinopole de c[tre turcii otomani (1461), existau dioceze sub juristic\ia scaunului Cilician. Acestea erau Sis, Adana, Hadjin, Baias, Peria, Mara=, Zeitun, Fernuz, Aintab, Antiohia, Melitena, Iozgat, Gorun =i Cipru.
Timp de cinci secole cele dou[ scaune catolicosale au lucrat =i colaborat. Datorit[ ]mp[r\irii Armeniei =i Ciliciei ]ntre Rusia =i Turcia, acestea au ]nceput sa func\ioneze ]n acord cu legisla\iile ]n vigoare ale statelor ocupante =i dup[ legisla\ii proprii aprobate de acestea. }n Armenia rus[ func\iona o constitu\ie bisericeasc[ numit[ polojenia iar ]n Turcia func\iona "Constitu\ia Na\ional[" promovat[ de armeni =i aprobat[ de otomani ]n anul 1863.
}n secolul XIX otomanii au ]ncercat s[ ]n[bu=e mi=carea na\ional[ armean[ iar ]n primul r[zboi mondial a urmat genocidul armean ]n care au fost omor`\i 1.500.000 de armeni. Poula\ia armean[ din Cilicia a fost evacuat[ dup[ ce Fran\a a p[r[sit regiunea. Majoritatea acestora a g[sit refugiu ]n Liban =I Siria care mai erau ]nc[ sub domina\ie francez[.
Catolicosul Ciliciei Sahag II Khabaian a urmat =i el exodul neav`nd o re=edin\[ stabil[ din anul 1921 p`n[ ]n anul 1929.
Pe data de 4 martie 1929 a luat fiin\[ Catolicosatul "Marea Cas[ de Cilicia" ]n Antilias Liban unde se g[se=te =i ast[zi.


Patriarhatul Ierusalimului
Din tradi\ia bisercii =tim c[ dup[ ]n[l\area lui Hristos apostolii s-au ]nt`lnit =i l-au ales ca episcop pe Iacob cel T`n[r. Acesta =i-a stabilit re=edin\a ]n propria cas[ de pe Muntele Sion, pe care se afl[ acum Patriarhia Armean[. Sub altarul principal al Catedralei Patriarhale Sfin\ii Iacob, se crede ca se afl[ moa=tele lui Iacob cel T\n[r iar ]ntr-o capel[ apar\nin`nd aceleia=i catedrale se afl[ capul apostolului Iacob, fratele evanghelistului Ioan.
C\nd biserica era Universal[ ]n Ierusalim, ]ncep`nd de la Iacob cel T`n[r, episcopii erau ale=i pe scaunul episcopal al Ierusalimului indiferent de na\ia lor. Interesant este faptul c[ nici schisma din 451 dintre monofizi\ii armeni, sirieni iacobi\i, cop\i, etiopieni =i duofizi\i, nici refuzarea conceptului duofizit de c[tre armeni de la Dvin din 506, nu a afectat acest lucru. Abia ]n secolul VII c`nd a ]nceput prigoana }mp[ratului Bizantin Iustinian I =i a Patriarhului de Calcedon asupra monofizi\ilor, ace=tia din urm[ s-au str`ns ]ntr-un cler aparte sub auspiciile bisericii armene. De atunci =i p`n[ ast[zi bisericile copt[, etiopian[ =i sirian[ au drepul s[ oficieze liturghii pe altarele unor anumite biserici armene din Ierusalim.
Secolele ce au urmat au fost bogate ]n evenimente ce au dus la schimbarea permanent[ a influen\ei bisericilor asupra locurilor sfinte.
Dup[ marea schism[ acest lucru s-a accentuat deja exist\nd ]n Ierusalim trei biserici ce ]=i arogau suprema\ia asupra acestor locuri de pelerinaj.
Ocupa\iile egiptean[, arab[, lain[ =i otoman[ asupra Palestinei a f[cut ca aceast[ suprema\ie s[ treac[ de la o patriarhie la alta ]n func\ie de simpatiile =i ]ncrederea ocupan\ilor.
De notificat ]n acesat[ scurt[ istorie este personalitatea reginei Melisende a Ierusalimului care, de=i domnind ]n regatul Franc (Regatul Cruciat al Ierusalimiului) ce oferea ]nt`ietate scaunului latin, a jucat un rol deosebit pentru biserica armean[ prin faptul c[ era de origin[ armean[.
Melisende era fica regelui Baldvin II al Ierusalimului =i a ficei guvernatorului armean de Melitena. S-a c[s[torit cu Fulk de Anjou ce a domnit la Ierusalim ]ntre anii 1131-1143, dupa a c[rui moarte a urmat la tron ca regent[ pentru fiul s[u Baldvin III p`n[ ]n 1152.
Datorit[ ei biserica armean[ a reu=it sa-=i p[streze propriet[\ile =i tutela asupra locurilor sfinte (72 de biserici =i m[n[stiri la acea data) =i mai mult, s[ capete influen\[ =i drept de oficiere ]n acele l[ca=uri de cult ridicate din grija sa. Un exemplu este biserica de la morm`ntul M[icii Domnului.
Istoria zbucimat[ =i fric\iunile dintre biserici datorate schimb[rii de tutel[ asupra locurilor sfinte au ]ncetat odat[ cu ]nfiin\area status quo-ului de c[tre otomani ]n 1850. Toate bisericile existente ]n Ierusalim la acea dat[ au ]nceput s[ fie independente =i sa se administreze dup[ legi proprii lucru ce se ]nt`mpl[ =i ast[zi. Prin acest nou statut s-au reglementat posesiunile asupra locurilor sfinte de\inute din vechime pe baza diverselor hrisoave sau firmane. Locurile sfinte ce se afl[ sub tutel[ comun[ (Sf`ntul Morm`nt, Biserica Nativit[\ii din Betleem, Morm`ntul M[icii Domnului, etc.) sunt ]mp[r\ite ]ntre biserci pe baza unor planuri =i documente p[strate =i respectate cu deosebit[ stricte\e.
Patriarhia Armean[ a continuat s[ fie al doilea loc ca importan\[ ]n Biserica Armean[ dup[ Sf\ntul Scaun de la Ecimiadzin datorit[ importan\ei Ierusalimului ]n lumea cre=tin[, a misiunii deosebit de dificile a clerului ce ]n afara vie\ii monahale ]I revine =i datoria de a p[stra locurile sfinte, precum =i datorit[ faptului c[ aici g[sesc ad[post =i siguran\[ pelerinii armeni ]n drumul lor spre Sf`ntul Morm`nt.


Patriarhia Armean[ de Constantinopole
C`nd Constantinopole a c[zut sub otomani ]n anul 1453, sultanii au continuat politica dus[ de califii arabi ]n Palestina, Siria =i Egipt, aceea de a nu se amesteca ]n treburile religioase ale supu=ilor ce nu erau musulmani. Ace=tia au organizat pe supu=ii cre=tini =i evrei ]n milete, comunit[\i na\ionale organizate pe criterii religioase. Au recunoscut pe =efii de cult drept conduc[tori ai acestor comunit[\i.
Sultanul Mehmet II a adunat din toate col\urile imperiului nu numai supu=i turci dar =i greci din insulele Egee, evrei refugia\i de inchizi\ia spaniol[ =i armeni din Anatolia, Kaffa sau Crimea. Fiecare na\ionalitate =i-a creat propriul s[u cartier. Armenii s-au a=ezat la Sulumanastir (actualmente Kocamustafapa=a).
}n secolul XV popula\ia armean[ era de 2000 la Constantinopole =i 300 la Galata, cresc`nd ]n timpul lui Murad III (1574-1595). Dup[ capturarea Erevanului =i a Tabri\ului armenii au emigrat de la grani\a Iranului =i la ]nceputul secolului XVII din Caucaz.
In 1674 erau 8.000 de case armene=ti la Constantinopole. }n 1895 armenii din Constantinopole erau estima\i ]n num[r de 104.856 dintr-o popula\ie total[ de 1.150.000 de locuitori.
Ca =i Patriarhatul grec, cel armean a ]nceput s[ sufere =i el de pe urma imixiunii statului ]n trebuirile interne ale bisericii, mai ales ]n cazul alegerii de patriarhi, astfel au existat 115 pontificate din 1461 dar au fost numai 84 de patriarhi. Karabed II a fost patriarh de cinci ori. 1676-1679, 1680-1681, 1681-1684, 1684-1687 =I 1688-1689.
}n anul 1896, patriarhul Mateos II Izmirian a fost exilat ]n Ierusalim pentru faptul c[ a denun\at masacrul s[v`r=it asupra armenilor din acel an de c[tre Abdul Hamid II. S-a ]ntors ]n anul 1906. La ]ntoarcerea sa, "Constitu\ia Na\ional[" acceptat[ de sultanul Abdul Aziz ]n 1861, ce fusese abrogat[ de Abdul Hamid II a fost repus[ ]n vigoare.
}n 1914 Patrarhatul de Constantinopole ]=i exercita autoritatea asupra unui num[r de 55 de dioceze sau districte cuprinz`nd 1.778 parohii, 1.634 de biserici =i un num[r oficial de membrii de 1.390.000 acestea incluz`nd =i diocezele din Cipru, Bulgaria Rom`nia =i Grecia. Dup[ primul r[zboi mondial =i genocidul armean s-a ridicat dreptul episcopilor de a administra diferite cartiere din Istanbul. Dup[ c[derea Imperiului Otoman, Republica Turc[ a abrogat "Constitu\ia Na\ional[" =i a deposedat Patriarhia Armen[ de propriet[\ile =i institu\iile ce le de\inea.
}n prezent, singurul mod ]n care guvernul recunoa=te un patriarh nou ales (ce trebuie s[ fie de cet[\enie turc[), este acela de a-i trimite o scrisoare semnat[ de to\i membrii cabinetului ce ]l autorizeaz[ s[ se ]mbrace ]n public ]n haine preo\e=ti.
Trebuie men\ionat faptul c[ indiferent de religie sau confesiune, preo\ilor nu le este permis a purta ]n public semnele sau uniforma proprie cultului de care apar\ine.